Scoala Mija

Poveste de toamna

A fost odata ca niciodata…asa incep toate povestile copilariei.
Asa incepe fiecare toamna, cu ganduri si sperante noi, cu emotii si promisiuni, clipe unice pe care inca nu le pretuim dar care se asaza singure ca un roi de albine in paginile cartii vietii.

Suntem in drum spre scoala,
Elevi de acum sa fim
Pasim increzatori, cu fala
Teama cu greu o stapanim.
E toamna si ne bucuram
Mergand la brat cu mama
Baieti si fete cuminti stam
Razand ca sa invingem teama
Indiscutabil ni se pare
Emotia cu mult mai mare.

Orarul este gata
Cartile pregatite
Te mai ajuta tata
Ori mama, pe sarite
Mai ploua, cade frunza
Bruma acopera pamantul
Razbatand plapanda raza
Imediat o-nghite norul
Efemera aratare.

Ne-am obisnuit cu scoala
Orele nu mai sunt grele
Iar noi facem socoteala
E cam frig in aste zile
Mai ca ne ingheata nasul.
Bruma este tot mai groasa
Ramane sa tinem pasul
Iar vine iarna geroasa
E aproape, nu se lasa.