Locuitorii de pe valea Cricovului Dulce aveau în preocuparea lor si exploatarea subsolului acesta fiind bogat în zacaminte de petrol si sare. Prima atestare documentara a zacamintelor de petrol în Tara Româneasca apartine lui Franco Sivori, secretarul lui Petru Cercel din anul 1583 care spunea ca muntii din Tara Româneasca contin o specie de bitum din care se extragea gudronul. Documentele demonstreaza ca extragerea petrolului era o ocupatie a locuitorilor ce se aflau pe mosiile care apartineau Manastirii Margineni sau vecine cu ea înca din sec. al XVII-lea.
Unii proprietari sunt interesati a cumpara fântâni de pacura situate pe Valea Cricovului Dulce pâna în apa Vaii lui Dan în sus, dupa cum reiese dintr-un document din 1763 când Dumitru Lungeanu si Bucur Lungeanu vând prin zapis aceste asa numite fântâni de pacura vistiernicului Constantin Cantacuzino.
Denumirea generica de „pacuri” atesta preocuparile locuitorilor pentru extragerea petrolului oglindite în toponime. La începutul exploatarilor necunoscându-se valoarea acestora, se sapau putine puturi folosindu-se mai mult la unsul carelor si pentru lecuirea unor boli.
Mai târziu descoperindu-se „secretele rasinei pamântului” va fi folosita în stare bruta, la iluminatul gradinelor de pe lânga conacele boieresti.
Tot în aceste locuri de unde se extragea pacura, în est si nord-est „la Sângeris” sau „Pacurile” cum mai era numit sunt amintite izvoarele de apa minerala cunoscute de locuitori ca „ape de leac” cu care se spalau, dar în cele mai multe cazuri le beau.
În cantitati mici se exploata nisipul, în special de pe Valea Cricovului Dulce dar si piatra folosita la diferitele constructii. Locuitorii acestei frumoase zone se ocupau cu zidaria, implicit si cu fabricarea varului alb gasit din abundenta pe prundul Cricovului ca si piatra pentru constructie.
