Denumirea veche a satului Cricoveni s-a mentinut pentru partea de sud si dupa 1887, când partea de nord va lua numele de Ghirdoveni asa cum rezulta si din registrele de stare civila. Privind dupa culmea acestor dealuri, satul Ghirdoveni pare asezat într-un defileu destul de îngust, strajuit la sud de Manastirea Margineni, în timp ce partea de N-E era acoperita în trecut de paduri uriase care învaluiau temeinicele asezari ale Cantacuzinilor si Filipestilor pierzându-se dincolo de Ploiesti.
În satul Cricoveni, asezat pe malul drept al Cricovului Dulce, este atestat documentar înca de la începutul sec. al XVI-lea, memorabil fiind în acest sens Hrisovul dat de Moisi Voievod, fiul lui Vladislav al III-lea pentru mosia Cricoveni, în anul 1529:
„Din mila lui Dumnezeu, la Moisi Voevod si Domn a Toata Tara Ungrovlahiei, fiul marelui Vladislau Voevod. Da domnia mea aceasta porunca a domniei mele, jupânul Draghici mare comis si jupenului Udriste postelnic si cu fii lor câti le va da Dumnezeu……le-am dat si domnia mea, ca sa le fie ocina si obada lor si fiilor si nepotilor si stranepotilor si de nimeni neatins dupa spusa domniei mele……mosia Cricoveni” . Hrisovul respectiv este semnat de Stoica gramatic care precizeaza clar: „ am scris în Cetatea Târgoviste, luna noiembrie, 24 zile, în anul 7038 (1529)”.
Un alt document deosebit de important pentru satul Cricoveni este hrisovul raposatului Alexandru Voevod de la leat 7082 , în perioada 1573-1574 precizeaza: „Cu mila lui Dumnezeu la Alixandru Voevod si domn a toata Tara Româneasca, feciorul lui Mihai Voevod dat-am domnia mea aceasta porunca a domniei mele ca sa tie ei satul Cricoveni, cu tot hotarul pentru ca iste a lor ocina da mosie dreapta si batrâna.”
În anul 1635, în timpul domnitorului Matei Basarab „povatuitor al plaiurilor Almasului si Fagarasului, întareste Manastirii Margineni si episcopului Partenie, satul Cricoveni, judetul Prahova, cu toti rumânii, care a fost a lui Draghici si Udriste banul si l-au închinat cu carte de la Alexanru Voevod din 1574”.
Denumirea atestata documentar este de Margineni, ca urmare a construirii pe aceasta mosie a unei manastiri, de domnitorul de atunci Vlad Calugarul (1492-1495). Construirea manastirii nu a fost întâmplatoare. Ea se leaga de o scurta legenda, spun batrânii, pastrata prin viu grai, printre batrânii locului care povestesc cum ca un alai vânatoresc împreuna cu Vlad Calugarul, care se îndrepta spre padurea Neagra este oprit de un batrân spunând ca locurile acelea sunt sfinte. Domnitorul Vlad Calugarul a construit în aceste locuri manastirea, pe care a înzestrat-o cu numeroase mosii.
Pe mosiile manastirii au venit tarani din împrejurimi, care neavând nici o alta sursa de existenta decât bratele de munca, s-au statornicit pe aceste locuri în partea de nord a asezarii, cartierul fiind numit Haimanale. Pe mosiile manastirii au fost adusi numerosi tigani robi care s-au asezat în partea de sud a localitatii, azi denumita Branistea. Rasplata muncii lor era foarte mica, pentru ca veniturile manastirii în proportie de 80% luau drumul Greciei. Când tiganii robi nu se supunea, erau închisi în pivnitele manastirii, care treptat au devenit adevarate celule pentru cei razvratiti.
